sâmbătă, 2 octombrie 2010

Ce imi place sa fac iarna in Romania?

Abia a trecut tiptil, tiptil vara si deja ma copleseste o stare de hibernare si melancolie specifica sezonului rece...Incep sa numar parca zilele din calendar, sa ma gandesc cu emotie ca in noiembrie e ziua mea si apoi sa imi fac planuri pentru Craciun. Starea asta de lene generalizata, de oboseala cronica si surmenaj psihic ma determina sa ma gandesc cu groaza la faptul ca iar voi sta acasa sa coc cozonaci si sa gatesc cat pentru tot blocul, sa umblu de nebuna dupa cumparaturi si cadouri, ca mai apoi sa adorm la miezul noptii cand sa apara Mos Craciun...Ce frumoasele erau iernile de alta data, cand stateam la tara si nu aveam nici o grija de genul asta...De cum intram in luna noiembrie, o intrebam pe mama si ma rugam la Doamne Doamne sa ninga...Mi-era asa de dor de prima ninsoare si atingerea ei pe obrazul meu..Stateam cu bratele ridicate si gura deschisa ca sa pot sorbi "aroma" anotimpului si sa ma bucur de aceasta minune rece..Modelam primul om de zapada in curte, de care eram tare mandra si ma bucuram de scrasnetul papucilor sub zapada pufoasa si rece. Acum realizez cat eram de fericita pentru micile bucurii pe care mi le oferea natura dar si eu insami...Am invatat sa patinez de mica, un Mos Craciun mi-a adus intr-o iarna prima pereche de patine, atat de frumoase si albe incat ma simteam o regina atunci cand le incaltam..Doamne, ce amintiri frumoase...Cred ca iarna imi aminteste de copilarie si de faptul ca o petreceam in cea mai mare parte in sanul familiei. Evident, Craciunul si Anul Nou erau momente cheie din an cand mergeam la colindat si imi primeam "rasplata" din fiecare casa pentru colinda pe care o tot repetam de la inceputul lunii decembrie. Era o traditie ca sa fie interpretata corect si frumos, altfel nu ma lasa mama sa o interpretez public fiindca spunea ca e rusinos ca sa slavesc nasterea Domnului cu o voce neantrenata anterior...Acum ma gandesc cu nostalgie, la acele vremuri simple si autentice...Stiu ce am sa fac anul acesta! Nu o sa mai stau in apartament asteptand sa sune colindatorii la interfon, sa fac cumparaturi cu nemiluita si sa ma uit la tv. E nevoie sa fac o schimbare de atitudine si exemplu pentru copilul meu...Sa ii arat ce inseamna iarna si Sarbatorile in stilul pur autohton romanesc si rural! Vreau sa surprind din nou natura si viata prin aceeasi ochi de copil, ajungand undeva la o pensiune, unde sa am timp de copilul meu sa ii insufletesc bucuria de a fi impreuna intr-un anotimp atat de frumos si senin precum acest Concurs Vile Pensiuni.

Un comentariu: